poza inteligenta artificiala
La ora prânzului, Dinamo a anunțat despărțirea „pe cale amiabilă”
de atacantul Hakim Abdallah.
Hakim Abdallah a plecat din Ștefan cel Mare.
Astăzi, Dinamo și atacantul malgaș și-au spus „la revedere”
într-un ton de respect reciproc, într-o despărțire amiabilă
care lasă în urmă nu doar statistici, ci lupte, emoții și
amintiri scrise cu sudoare pe terenul de fotbalului românesc.
76 de meciuri. 9 goluri. 6 pase decisive. Poate pare puțin pe hârtie. Dar fotbalul nu se joacă în Excel. Fotbalul se joacă în teren, în dueluri, în sprinturi, în momentele în care îți pui corpul în calea mingii pentru colegi, în clipele în care simți că porți nu doar un tricou, ci o povară istorică.
Final de drum? Nu. Este o trecere. O rampă. O despărțire ca o eliberare. Uneori trebuie să lași trecutul în urmă ca să poți alerga spre ceea ce meriți cu adevărat. Hakim nu pleacă în tăcere. Pleacă demn. Cu capul sus. Cu fruntea deschisă. Cu ochii spre orizont.
„Schimbi locul, schimbi norocul.” Nu e doar un clișeu
spus în vestiare. E realitate pură în carierele marilor sportivi.
Ce n-a funcționat aici, poate deveni revelație în altă parte.
Cu un sistem nou, un staff care-i înțelege ritmul și o
echipă care-l pune în valoare. Talentul există. Forța e acolo. Trebuie doar o scenă nouă.
Cred, și sper sincer, că ultimul meu articol despre el a contat. Nu am certitudini, dar uneori cuvintele ajung unde trebuie. Poate, măcar pentru o clipă, a simțit că cineva a înțeles lupta lui. Nu pentru a-l flata, ci pentru a-l vedea.
Îi doresc să-și găsească acel loc. Acea echipă.
Acel antrenor care să-i vadă ce trebuie. Care să nu-l judece doar după cifre. Să-i dea încrederea pe care o merită.
Hakim, drum bun. Mergi unde inima îți bate în ritm cu mingea. Să-ți găsești liniștea și să devii cine ești cu adevărat. Uneori, atunci când pierzi o corabie, câștigi un continent.
Comentarii
Trimiteți un comentariu